Notițe predici

De ce ne binecuvintează Dumnezeu?

Cum înțelegem lucrurile afectează și determină de cele mai multe ori ceea ce vom face. De aceea e important să înțelegem de ce ne binecuvântează Dumnezeu. Toți oamenii doresc să fie binecuvântați și caută această binecuvântare, în toate domeniile (financiar, relațional, profesional, material etc.). Noi toți știm ceea ce își doresc oamenii, însă puțini înțelegem de ce face Dumnezeu acest lucru.

Ce înseamnă binecuvântarea?
A binecuvânta = a dărui favor, bunătate.
A fi binecuvântat înseamnă să primești favorul lui Dumnezeu și daruri bune din mâna Sa.

Noi știm de ce ne dorim binecuvântarea – ne face viața mai ușoară, mai bună, ne face fericiți. Dar de ce vrea Dumnezeu să ne binecuvânteze? Dacă înțelegem și partea aceasta, conectând ce ne dorim cu de ce Dumnezeu face acest lucru vom înțelege mai bine conceptul binecuvântării.


Domnul Isus a venit la Marea Galileii, lacul Ghenezaret.

”Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.” (Luca 5:2)

Are loc un studiu biblic cu o mulțime destul de mare, iar Domnul Isus se urcă în corabie pentru a le putea vorbi oamenilor. Le predică acestora, iar după ce termină, e timpul rugăciunii de final și Domnul Isus spune în versetul 4:
”Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
Totul a început cu o predică pentru toți cei ce erau prezenșia acolo, iar de la această predică care era pentru toți, se ajunge la câteva instrucțiuni pentru cineva specific, de la un mesaj pentru o mulțime, la un mesaj individual.

Tot ceea ce tu auzi predicându-se, aud și toți ceilalți prezenți, este una să auzi acel mesaj general, însă este cu totul altceva ca predica să se termine, iar tu să primești un mesaj specific personal pentru tine. Este o diferență între auzirea Cuvântului lui Dumnezeu predicat pentru toată lumea și Cuvântul lui Dumnezeu predicat ție în mod direct. În general uităm 95% din ceea ce ni se predică, însă o predică pe care nu o uiți ușor este aceea care îți este adresată direct ție. Uităm lucrurile generale, însă ne aducem aminte lucrurile specifice pentru noi.

Domnul Isus spune: ”Petru, am avut o predică pentru toți, însă acum am o predică specifică pentru tine. Vreau să îndepărtezi barca și să pescuiești în adânc deoarece vreau să ai parte de o pescuire minunată.”


Un cuvânt foarte specific:

  • Unde să meargă. – O zonă adâncă.
  • Ce să facă. – Să arunce mrejele.
  • Ce să aștepte. – O captură uriașă.

Când asculți Cuvântul lui Dumnezeu, nu căuta doar să auzi o expunere frumoasă, ci caută să vezi ce vrea să îți comunice Dumnezeu ție specific.

Răspunsul lui Petru la aceste instrucțiuni este:
”Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”” (Luca 5:5)

Simon Petru era parte dintr-un bussines – ”Zebedei SRL” – ”Pește viu Zebedei. SA”.

Versetul 10 – ” Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon […]”

Aceștia pescuiau de ani de zile, prindeau pește pe care mai apoi îl comercializau, trăind din acest lucru.
Pe când Domnul Isus fusese tâmplar, lucra în lemn, construia mobilă, aceasta era ocupația Lui. Deci, un tâmplar încearcă să îndrume niște pescari profesioniști, cum, unde și când să prindă pește.

Petru încearcă să îi explice că au trudit toată noaptea. La Marea Galileii se pescuia cu mreje noaptea, nu în timpul zilei și ce mai e un detaliu important, este că de obicei se pescuia aproape de țărm, unde se formau bancurile de pești. Ceea ce Isus îi spune lui Petru se contrazice total cu tot ceea ce știa Petru legat de realitatea pescuitului. Era în contradicție cu ”manualul pescuitului la mreajă”. Petru pescuia de ani de zile, iar Isus spune niște lucruri contrare cu realitatea pe care el o trăise.

De ce vrea Dumnezeu să ne binecuvânteze? Când știi că marile binecuvântări sunt la orizont? Cum știi că Dumnezeu este pe cale să facă ceva ieșit din comun, un favor special?

Îngăduie ca eforturile noastre să fie fără succes. (”am trudit toată noaptea și nu am prins nimic”) Faci tot ceea ce ai fi putut să faci, tot ceea ce ai știut, și nu obții nici un rezultat sau nu se întâmplă nimic. Și nu este deloc un sentiment plăcut, să încerci din nou și din nou, iar rezultatele să fie nule.

Când te aflii în vecinătatea a ceva special.
Dumnezeu îngăduie ca nimic din ce faci să nu aibă succes, iar apoi ceea ce te îndeamnă să faci, este lipsit de sens.(”du-te în larg și aruncă la adânc”) Ceea ce Domnul Isus îi cere să facă contrazice experiența lui Petru, cunoașterea, instinctele, trecutul său, tot ceea ce știa el despre pescuit. Așa că Petru îl contrazice, și uneori așa facem și noi când Dumnezeu ne vorbește, folosim cuvântul: ”Dar situația mea/circumstanțele mele, etc…”

Instinctele noastre sunt confuze și distorsionate din cauza păcatului, din cauza informațiilor
incomplete.. Nu te du după instincte, ci după revelația divină! Trebuie să înțelegem că, pentru că vedem distorsionat, nu putem avea deplină încredere în noi înșine. În mintea lui, Petru credea că Isus nu știe ce vorbește și din respect pentru El, se duce să îi demonstreze că știe despre ce vorbește.

El nu îngăduie ca lucrurile să se întâmple printr-un proces natural al vieții. Îți va cere să faci ceva ce nu coincide cu contextul, instinctele pe care le ai etc.

Marta la învierea lui Lazăr, când Isus spune: ”Dați piatra la o parte!” Acest lucru este contrar cu știința, el fiind mort de 4 zile, iar Marta îi putea simți mirosul. Însă Isus îi răspunde: ”Nu ți-am spus că dacă nu crezi, nu vezi…?”


În economia cerului ca să vezi, trebuie să crezi.


Versetul 6 – ”După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.” – Oare de câți pești este nevoie să rupă mrejele?

Versetul 7 – ” Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.”

Atât de mare a fost captura că ambele corăbii au început să se scufunde. Iată binecuvântarea mare, mare, mare!

Primul motiv pentru care Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze este ca să înțelegem că El știe mai multe decât noi. Noi încercăm să punem la îndoială sau să argumentăm ceea ce spune El pe baza a ceea ce gândim. Isus le cere să facă ceva ce trece dincolo de instincte, de manual și le arată că El ști unde sunt peștii și cum ajungi la ei.

Experiența lor era ”noaptea la apă mică”, El spune: ”Peștii așteaptă în adânc să faceți ce spun Eu.”

Ca să ne arate că El știe, uneori ne pune în situații în care gândirea noastră nu funcționează, ca apoi să ne spună să facem ceva ce nu e în acord cu ceea ce știm. Ne contrazice în gândirea naturală ca în felul acesta să ne încredem mai mult în El.

Când El ne cere să facem ceva contrar naturii noastre umane, de fapt ne pregătește pentru ceva supranatural.

Versetul 8 – ” Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”” Ce l-a determinat să spună ”pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” ?

Versetul 9 – ” Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră.”


Uimirea i-a umplut inima văzând binecuvântarea.

Al doilea motiv pentru care Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze este ca tu să ajungi să realizezi că în prezența Sa, tu ești un păcătos. Mulți cred că binecuvântarea este un răspuns la cât de buni sunt ei, Petru însă recunoaște că a fost un mare păcătos și totuși a fost binecuvântat.

Care a fost păcatul lui? Faptul că i-a spus lui Dumnezeu că nu știe ce vorbește, cum să conducă lucrurile, iar acesta este nu este un compliment, ci un mare păcat.

Petru a fost uimit… de ce? Pentru că nu avea nici oașteptare că se va întâmpla ceva. Probabl s-a gândit că vor prinde câteva broaște… dar nu mreji rupte și corăbii scufundate de la mulțimea de pești.

Dumnezeu vrea să știm cât de diferit este El față de noi. Ori de câte ori cineva a avut o inimă pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, când au stat față în față cu El, și-au văzut păcătoșenia. (Isaia – ”vai de mine..”)

Puritatea Lui descoperă necurăția noastră.

Când Își arată Dumnezeu bunătatea față de tine nu este pentru a îți arăta cât de măreț ești tu, ci ca să vezi cât ești de diferit față de cum este El. Și tu poți arăta cât de diferit ești față de cei din lumea aceasta făcând bine celor ce consideri că ți-au făcut rău. Prin aceasta vor vedea ei că tu ești diferit.

Versetul 10 -”Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”

Ei sunt cuprinși de teamă sfântă. Se întreabă: ”Cine este Acesta?” Ei s-au întâlnit cu El și au văzut că este mai mult decât un Învățător bun și un exemplu de urmat. L-au văzut pe Dumnezeu în El. Ei tremură, însă El îi liniștește, de acum vor fi pescari de oameni. Cu alte cuvinte, ”vă voi face o binecuvântare pentru ceilalți.”

Acesta este cel de-al treilea motiv pentru care El ne binecuvântează – ca noi să fim o binecuvântare pentru alții.

Definiția binecuvântării = să te bucuri, să experimentezi și să transferi bunătatea lui Dumnezeu de peste viața ta. Dacă nu transferi binecuvântarea doar te-ai prostituat cu ea.

Aceasta este problema cu care ne confruntăm astăzi. Problema nu este că noi căutăm să fim binecuvântați, ci că o definim în termenii a ceea ce primim. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt concepute ca un element de transfer. Dacă nu dăm mai departe binecuvântările, am prostituat acest termen.

Domnul îi spune lui Avraam: ”Avraame, te binecuvântez, ca prin tine toate națiunile pământului să fie binecuvântate.”

Când te rogi să fii binecuvântat, gândește-te și la mecanismul prin care să transferi binecuvântarea asupra altora, cum poți să dai binecuvântarea altora.


”Vă voi face pescari de oameni!”


Domnul Isus știe mai bine despre ocupația lui Petru decât a știut Petru vreodată. El a știut despre locul unde umblă peștii mai bine decât Petru. Iar acum zice: ”Voi folosi ocupația pe care o ai, de a prinde pește, însă în loc să prinzi pești, vei prinde oameni.”

Folosește vocația lui naturală ca oportunitate pentru slujire. Îi folosește vocația pentru a le sluji oamenilor.


Versetul 11 – ” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.”

Ei au lăsat totul și L-au urmat.

În firea noastră, probabil nu am fi acționat așa, ci L-am fi chemat pe Isus să ne urmeze și să ne spună unde sunt peștii, ca să facem profit. Asta fac mulți în numele binecuvântării azi – vor să se folosească de Dumnezeu ca să aibă mrejele pline.

Însă El ne binecuvântează ca să Îl urmăm pe El. Binecuvântarea este ca noi să umblăm în supunere, să Îl urmăm.

Binecuvântarea lui Dumnezeu ar trebui să ne conducă la a-L urma pe El.

Întrebare: De ce o captură așa de mare?
A fost captura vieții lor, însă ei l-au urmat pe El. Le-a dat așa de mulți pești ca să îi arunce și să Îl urmeze?

Ei prindeau pește, îl vindeau în piață, luau banii și mergeau la pescuit din nou. Acesta era traiul pescarilor. Biblia nu spune că L-au urmat pe Isus cu desaga plină. Petru avea familie, locuia și soacra cu ei. Cum putea avea grijă de ei, dacă pleca cu Isus?

Însă Dumnezeu ne binecuvântează ca să Îl putem sluji pe El. Nu te sfii să îi ceri Domnului să te binecuvânteze, dar asigură-te că înțelegi de ce vrea să facă acest lucru.

Înțelegi tu că El vrea ca tu să fii binecuvântat?
Înțelegi că El știe mult mai bine cum funcționează lucrurile?