2 Cronici 33 – este una dintre cele mai incredibile povestiri din toată Scriptura.
Este greu să treci peste acest pasaj atunci când vrei să spui oamenilor că încă există speranță, că harul lui Dumnezeu te poate scoate din cele mai adânci gropi ale vieții.
Manase– povestea lui ne va aduce speranță. Și vom învăța cum să biruim falimentele trecutului.
• Răzvrătirea lui Manase.
2 Cronici 33:1
” Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.”
Pentru a înțelege cât de mare a fost falimentul acestui om în majoritatea timpului în care a domnit, trebuie să vedem cine i-a fost părinte. Tatăl său s-a numit Ezechia. (2 Cronici 29:32)
Ca și rezumat avem 2 Cronici 29:2 – a făcut ceea ce este bine înaintea Domnului, în acord cu tot ceea ce strămoșul său David a făcut. A fost un împărat bun, un om evlavios.
Ezechia a îndepărtat idolii, a curățit Casa Domnului, a reinstituit sărbătorile, a adus reformă în mijlocul preoției, a rezidit închinarea înaintea lui Dumnezeu, iar într-o singură zi Dumnezeu a vindecat întreg poporul, Dumnezeu a intervenit miraculos și a păzit poporul de națiunile vrăjmașe.
Un lucru interesant, care are legătură cu Manase este faptul că Ezechia a avut o boală terminală. Și-a întors fața înspre zid și a plâns cerându-i lui Dumnezeu să îi prelungească viața. Dumnezeu i-a dat har și încă 15 ani de viață. În această perioadă de timp s-a născut Manase.
Manase este rodul lacrimilor de pocăință și a prelungirii vieții venite prin harul lui Dumnezeu. Manase a avut un tată evlavios, cu frică de Domnul, a crescut într-o atmosferă sfântă, cu influențe sănătoase. Știa cine este Dumnezeul tatălui său. Nu era un păgân care nu auzise de minunile lui Dumnezeu, a fost expus lucrărilor dumnezeiești din ziua în care s-a născut, iar tatăl său a avut multe minuni dumnezeiești de povestit. A putut să îi spună în mod repetat faptul că singurul motiv pentru care e în viață este că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Manase a fost rodul rugăciunii tatălui său.
Dar la vârsta de 12 ani a ajuns pe tron, în urma morții tatălui său și chiar dacă în toți acești ani a fost înrădăcinat și zidit în neprihănire, din pricina influenței tatălui său, s-a depărtat tare de Dumnezeu.
Versetele 2-9, Cronici 33
”El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.”
Aici este descrisă diferența dintre Ezechia și Manase. Ezechia a făcut ceea ce este bine înaintea Domnului, iar Manase a făcut ce este rău.
Cum a ajuns Manase să facă rău dacă a trăit într-un anturaj atât de bun?
Versetul 2. A făcut în acord cu urâciunile națiunilor.
S-a uitat în jur la ceea ce au făcut cei din jurul său și i s-a părut că viața aceea e mult mai atractivă. A fost crescut într-un fel, însă când s-a uitat peste gard, peste drum, a zis: „Hmm, îmi place mai mult ce e acolo!”
Versetul 3 – a distrus tot ceea ce zidise tatăl său.
” A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit.”
Versetul 4 – a adus idolii în Casa Domnului.
”A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.” – nici un respect față de Dumnezeu.
Versetul 6 – și-a trecut fiii prin foc în valea Hinom.
”Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie.”
Și-a adus copiii ca jertfă dracilor, i-a ars de vii ca jertfă dumnezeilor falși (câtă dedicare!).
Unii poate că nu consideră că fac acest lucru însă dacă nu pui valorile și principiile care trebuiesc în ei, tu singur îi conduci pe calea pierzării. (focul etern, mai rău!)
Versetul 6: s-a înconjurat cu vrăjitori, ghicitoare, oameni care citeau în palmă, citeau viitorul în stele, horoscop. Căuta să interfereze cu lumea spirituală prin metode interzise de Dumnezeu.
Orice încercare de a folosi creația pentru a ajunge la Creator este o formă de religie falsă, ocultă. (dacă te folosești de stele pt călăuzire, zodiace, citirea în măruntaiele animalelor, cititul în palme).
Manase și-a trădat moștenirea primită de la tatăl său. A trădat toate principiile și valorile pe baza cărora tatăl său a zidit împărăția. Și-a trădat copiii. Nu doar că el era într-un mare faliment, însă a atras întreaga țară într-un faliment moral și spiritual.
Versetul 9:
”Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.”
Poporul a ajuns într-o decădere morală și spirituală până acolo încât Scriptura spune că erau mai rău ca și păgânii.
Putem noi înțelege că fără Dumnezeu, poporul sfânt poate ajunge mai rău decât păgânii, păcătoșii?
S-au îndepărtat de Dumnezeu din pricina răutății acestui om. Răutatea este transferabilă, mai ales când aceasta caracterizează conducătorii. Manase era un om însetat de sânge. A vărsat mult sânge nevinovat.
2 Împărați 21
”Manase a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul.”
Manase i-a bătut pe toți la capitolul răutate.
Versetul 10 – Dumnezeu apare în ecuație.
”Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte.” Ei nu Îl bagă în seamă. Probabil au zis și ei ”amin”, însă fără să își dorească să Îl asculte.
Asta se poate întâmpla și în Biserică. Să fii aici săptămână de săptămână, să îl auzi pe El vorbind însă deja să știi ceea ce vei face când vei pleca acasă. Dumnezeul cerurilor să nu-ți poată schimba agenda.
Cât din ceea ce știi că ți-a vorbit Dumnezeu, ți-ai pus inima, ți-ai focalizat eforturile ca să împlinești?
Versetul 11: ”de aceea”, ”atunci” – fii atent că dacă Dumnezeu nu-ți mai poate atrage atenția prin Cuvânt, El o face pe alte căi.
” Atunci, Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.”
Îți poți imagina pe Manase cu o verigă în nas sau în jurul gâtului, luat și dus la Babilon? Dumnezeu a trimis dușmanii pentru a-l disciplina pentru a judeca rebeliunea în care umblase.
De ce nu îl elimină Dumnezeu pur și simplu?
În VT în special întâlnim fraza aceasta: ”și-a adus aminte de părintele său.” Dumnezeu și-a adus aminte de părintele său Ezechia. De aceea este important să umblii în evlavie chiar dacă vezi pe fiii tăi umblând pe alte căi. Domnul și-a adus aminte de Ezechia și are milă de Manase.
Trăiește în așa fel încât dacă fiii tăi rătacesc, iar mânia Lui se declanșează, numele tău în mintea Lui să nu îl determine să îi pedepsească mai aspru (de 2 ori) , ci El să își arate mila, din pricina ta.
Acesta era fiul lui Ezechia și din pricina credincioșiei lui, Dumnezeu i-a mai dat favor și l-a întâlnit acolo.
Așa cum în filmul/benzile desenate cu ”Călărețul singuratic” acesta a îmblânzit un cal sălbatic călărindu-l până l-a obosit și i-a frânt voința, tot așa Dumnezeu știe cum să ne îmblânzească pentru a umbla în ascultare, în supunere.
Dumnezeu îngăduie ca circumstanțele să ne obosească, să ne consume până când ajungem la versetul 12:
”Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.”
În strâmtorare, este dus la zdrobire, la frângere. Ajunge în locul în care nu mai vede o cale de scăpare, când lumea lui e năruită, când viața a devenit propriul cavou, și atunci s-a rugat lui Dumnezeu.
Dacă trăiești în răzvrătire și ajungi în acest loc al strâmtorării, nu e o veste rea acest lucru, deoarece Dumnezeu încă încearcă să-ți atragă atenția. ”S-a smerit adânc.”
De ce s-a smerit adânc? Pentru că a păcătuit mult. S-a smerit în măsura decăderii sale. Păcatele lui necesitau o smerire adâncă.
Pocăința este cheia care deschide ușile milei divine.
Chiar dacă ți-ai dat fiii la câini sau ai făcut din casa ta, o casă a vrăjitoriei, este har pentru sufletul tău.
Cum știi că se întâmplă acea pocăință adevărată?
• Simți cum sufletului tău îi vine să verse. Dacă n-ai ajuns la acel simțământ, ori nu ești în acea strâmtorare, ori nu vrei să te smerești adânc.
• Te pocăiești atunci când începi să vezi păcatul așa cum Îl vede Dumnezeu, când îți vine să verși afară răzvrătirea, când te îmbolnăvești gândindu-te la ceea ce ai făcut.
Majoritatea dintre noi n-am făcut ceea ce acest om a făcut însă avem fiecare mizeriile noastre.
Când Dumnezeu ne disciplinează, uneori acest lucru duce la acea strâmtorare care ne face să capitulăm.
Cu cât ajungi mai mare trebuie să te adâncești în smerenie. Pentru Dumnezeu, și în împărăția Sa, cu cât ești mai mare, cu atât trebuie să umbli mai smerit. Cu cât ajungi mai sus în lumea asta, cu atât trebuie să fii cunoscut prin smerenie în spirit. Cu cât ești mai cunoscut pentru ”succesul” tău în lumea de aici, cu atât trebuie să fi mai cunoscut pentru smerenia ta în lumea de dincolo.
Măreția unui om constă în smerenia lui.
Versetul 13:
” I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.”
Cum a putut Dumnezeu să se lase înduplecat de asemenea om? Dumnezeu a ascultat rugăciunea deoarece s-a smerit adânc.
Unora dintre noi Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile de multă vreme și asta deoarece nu știm să mergem în smerenie adâncă.
Omul nu este ok cu Dumnezeu prin faptele sale bune, ci prin îndurarea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel a ucis oameni, femei, copii, însă a primit har pentru că s-a smerit.
Dumnezeu nu doar l-a cruțat pe Manase, ci i-a și dat înapoi împărăția. Nu doar l-a iertat, ci l-a și restaurat. L-a eliberat de trecutul său!
Vestea bună este că dacă ai fost robit de trecut, dacă te smerești adânc prin pocăință, poți fi făcut liber.
Ce ți-a vorbit Duhul Sfânt ?
Poate ești tânăr, care a primit o moștenire sănătoasă dar care te complaci în anturaje greșite. Fii atent, dacă Dumnezeu nu-ți mai poate atrage atenția prin Cuvânt, El o va face pe alte căi.
Poate ești părinte și știi că în loc să pui ceea ce trebuia în copiii tăi, i-ai neglijat iar acum umblă pe alte cărări. Smerenia adâncă, în loc de judecată, va aduce har din partea lui Dumnezeu pentru ei.
Poate ești în robia trecutului tău și simți că ai ajuns la strâmtorare. Ține minte că pocăința este cheia care deschide ușile milei divine. Fiecare să cultivăm această smerenie adâncă pentru ca Dumnezeu să scrie istorie în viața noastră.
