Notițe predici

Frica de Domnul

Isaia 33:5-6

Domnul este înălțat căci locuiește în înălțimi. El umple Sionul cu judecată și dreptate. El va fi siguranță pentru vremurile tale, belșug de izbăviri, înțelepciune și cunoaștere, iar teama de Domnul, aceasta va fi comoara lui.

Teama sfântă este cheia către temelia neclintită a lui Dumnezeu, o cheie care deschide tezaurul mântuirii, al înțelepciunii și al cunoașterii. Versetul acesta ne spune că este o comoară pe care o găsim în învățătura fricii de Domnul. Această comoară este una foarte valoroasă. Ea conține înțelepciune, cunoaștere și mântuire. Vorbește despre faptul că frica de Domnul aduce stabilitate, ea este o temelie care face ca viața să fie stabilă.

Frica de Domnul este cheia trezoreriei lui Dumnezeu.

Cum știu că frica de Domnul locuiește în mine?
-Tremur de fiecare dată când mă gândesc la Dumnezeu?
-Mă cuprinde teama?
Ce înseamnă să te temi de Dumnezeu și cum măsurăm această teamă sfântă?

Maleahi 1 – vorbește despre frica de Domnul;
Domnul vrea ca oamenii să știe ceea ce El simte cu privire la ei.
Versetul 2
„V-am iubit! zice Domnul. Dar voi întrebați: «Cum ne-ai iubit?» […]”

Domnul își declară dragostea față de ei. Iar ei spun “nu vedem asta”. Uită-te ce se întâmplă în viața mea. Unde e dragostea despre care vorbești?
Sunt convins că și noi avem aceste sentimente din când în când. Știm că Domnul ne iubește pentru că așa ne spune Biblia însă în viața de zi cu zi nu o prea găsim. Ceea ce se întâmplă în lumea noastră face ca afirmația Lui să fie ireală, nu simțim că El chiar ne iubește.
Cum ne iubește? Unde e dragostea, că nu o prea detectăm.


Lucrul acesta duce la una dintre cele mai directe afirmații din partea lui Dumnezeu cu privire lavteama de El. El le explică de ce nu mai pot simți, experimenta, de ce nu mai e tangibilă pentru ei, chiar dacă
dragostea Lui este atât de reală.


Versetul 6
“Un fiu îl cinstește pe tatăl său și un rob îi dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune Domnul Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți-am disprețuit noi Numele?»”


El vine și le spune: “Problema este lipsa de reverență”. Motivul pentru care dragostea Mea pare așa de departe de voi este faptul că reverența și respectul față de Mine este așa de departe de voi.

Aceste lucruri nu se aliniau la relația pe care ei pretindeau că o aveau cu Dumnezeu.
Ei spuneau : “noi suntem copiii Tăi”
El spune: “dacă eu sunt Tatăl vostru, unde este respectul care mi se cuvine?”
Ei spun: “Suntem slujitorii Tăi”
El spune: “Dacă sunt stăpânitrul vostru unde este onoarea, cinstea pe care o merit?”


Dumnezeu le spune: voi vorbiți despre o relație cu Mine, dar Eu nu văd lucrurile care decurg din această relație. Ei nu aveau trăirea sincronizată cu lucrurile pretinse de relația cu Dumnezeu.
De ce? El spune în mod repetat:

Versetul 6
“Un fiu îl cinstește pe tatăl său și un rob îi dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune Domnul Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți-am disprețuit noi Numele?»”


Versetul 11
“Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui Numele Meu este mare printre neamuri. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este mare printre neamuri, zice Domnul Oștirilor.”


Versetul 14
“Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și care, deși jură că-l va aduce pe acesta, totuși îl jertfește Domnului pe cel cu meteahnă. Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oștirilor, și Numele Meu este de temut printre neamuri.”

De aici avem definiția fricii de Domnul:

Frica de Domnul se referă la a-I da Lui reverența din pricina Numelui Său.


Ce simte Dumnezeu cu privire la Numele Său pentru ca acesta să primească reverență și respect?
Dumnezeu are o privire înaltă cu privire la Numele Său, iar motivul pentru care are o privire înaltăvdespre Numele Său este pentru că în Scriptură Cuvântul “Nume” descrie personalitatea, trăsăturile de caracter ale persoanei.


Diavolul se chema pe la începuturi Lucifer, Dumnzezeu l-a numit în felul acesta deoarece erav“unul care strălucea”. I-a dat numele “Strălucitorul”. Când s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, Acestavi-a schimbat numele: Satan, și asta pentru că acum el este “adversarul lui Dumnezeu”. Dumnezeu I-a schimbat numele deoarece el și-a schimbat caracterul. Deci “Numele” nu e ceva prin care chemi pe cineva, ci el reflectă caracterul.


Astfel, când Dumnezeu spune că “ Nu aveți reverență față de Numele Meu” se referă la însuși El:
-Numele se referă la Persoana Lui, caracteristici, atribute, lucruri care Îl fac să fie cine este.
-Poziția Lui reiese din versetul 14. (Dacă știai cine sunt, nu te relaționai la Mine așa cum o faci acum. E clar că nu știi cine Sunt).

“Felul în care ne comportăm uneori arată că nu știm cine este Dumnezeul nostru.”


El spune: “Voi folosiți Numele Meu, însă nu Îl respectați”. Dumnezeu spune că problema lor este lipsa de reverență, de respect la adresa Lui.

Noi când ne rugăm deseori folosim: “În Numele lui Isus”, folosind acest lucru ca o formulă magică neînțelegând că Acel Nume semnifică ceva profund. Fraza “În Numele lui Isus” la sfârșitul rugăciunii contează doar dacă Isus se simte onorat atunci când Îi folosește Numele.


Dacă nu avem reverență față de Persoana Lui și Poziția Lui, e inutil să îi folosim Numele.


Oamenii aceștia foloseau Numele Lui însă nu îi dădeau respectul și revernța de care era vrednic.

Psalmul 89:6,7
“Căci cine, printre nori, se poate asemăna cu Domnul? Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu insuflă groază în marea adunare a sfinților și este de temut pentru cei din preajma Lui.”


El nu poate fi tratat ca oricine altcineva deoarece El nu este ca oricine altcineva. Nu îl poți aduce pe Dumnezeu la nivelul tău și totuși să îi spui: “Dumnezeu”.
Există o distincție divină, o transcendență, o distanță între cine suntem noi și Cine este El. Și copiii noștrii vor să fie ca și noi, dar totuși există o diferență… nu poți să ștergi diferența. Cât de departe sunt cerurile
de pământ, atât de mare este diferența dintre noi și El.


Niciodată să nu pierdem din vedere, în felul în care ne relaționăm la El, Cine este El. Pentru că nu avem reverență față de El, nu simțim dragostea Lui. Nici ție nu îți place să stai în compania celor care nu te respectă.
Nici Dumnezeu nu stă în compania celor ce nu îl onorează, nici în acelor ce pretind că sunt fii ai Săi.


Credeți că Regele Regilor și Domnul Domnilor va veni într-un loc unde nu I se acordă cinstea și reverența care I se cuvin?


Versetul 6
“[…]«Cum Ți-am disprețuit noi Numele?»”


Ei ridică această întrebare: “Cum am desconsiderat noi Numele Tău? Ce am făcut? (vorbim de poporul Său, nu de păgâni aici!) Ei nu știau cum Îl desconsideră ei pe Dumnezeu. Dumnezeu le răspunde: aduceți daruri necurate, contaminate.


Versetele 7-9
”Aducând pe altarul Meu hrană pângărită. Dar voi întrebați: «Cum Te-am pângărit?» Spunând că masa Domnului este de disprețuit. Când aduceți ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceți animale șchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău? Încearcă să le aduci guvernatorului tău!
Va fi el oare mulțumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oștirilor.Și acum, căutați fața lui Dumnezeu ca să-Și arate bunăvoința față de noi. Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?, zice Domnul Oștirilor.”


Dumnezeu știe ce simți pentru El. El măsoară ceea ce simți pentru El prin ceea ce Îi dăruiește, ceea ce Îi oferi.
Aduci resturi?


El știe ce simți pentru El văzând ceea ce îi oferi. De ce îmi aduceți lucruri pe care nu le puteți folosi? (resturi, vite oarbe, șchioape..) Atitudinea noastră este: “cel puțin ți-am dat ceva”. Dar unui Rege nu Îi poți da așa ceva. Ceea ce aduceți, ceea ce oferiți arată, indică înspre cât de mult mă prețuiți.

(Faceți o comparație între ceea ce dăruiți guvernatorului vostru și ceea ce Îmi dăruiți Mie. Ceea ce îmi aduceți Mie, nu ați aduce unui om pe care Îl respectați.)


Testul fricii de Domnul este în a cântări dacă ceea ce dai oamenilor (lucruri de primă clasă) e mai de preț decât ceea ce îi dai lui Dumnezeu. Poți să Îmi cânți, și să Îmi spui ce vrei, Eu mă uit și cântăresc ceea ce faci.


Unii dintre noi dacă am merge la lucru la fel cum venim la Biserică am fi concediați.


În criza Covid, dacă riști să mergi în locuri aglomerate (supermarket, mall, etc) pentru a-ți cumpăra pâine, sau entertainment, nu mai poți folosi aglomerația din Biserică ca și scuză pentru a nu te contamina, pt că în felul acesta îl dezonorezi pe Dumnezeu. Dacă la Biserică nu ai fost Duminică pentru că a plouat, însă Marți ai fost la film, sau să îți faci unghiile pe ploaie… Dacă ai cumpărat cele mai cele flori cuiva pe care vrei să impresionezi, iar lui Dumnezeu îi dai 5 lei, la dărnicie… Dacă atunci când mergi cu mașina sau la vreun concert secular ești mai implicat în cântare decât la închinare Duminica…


Noi mergem la restaurant și ne plângem de serviciile proaste. Atunci când stai la masă 40 de minute și nu îți ia nimeni comanda, te face să te simți disprețuit. Nu te simți respectat ca și client, la fel dacă îți aduce mâncarea rece. De ce te simți așa? Deoarece valoarea investită de tine e mai mare decât ce îți oferă ei la schimb. Dacă găsești un fir de păr în ciorbă, și vine chelnerul și scoate firul de păr cu degetul și spune:
“Enjoy your meal!” ? O duci cu siguranță înapoi, pentu că nu simți că ești respectat ca și client.


Domnul spune: “Asta simt eu cu privire la inchinarea pe care Mi-o aduceți voi.”


Sunt unii care nu consideră că au întârziat dacă au ajuns la predică. Însă, când ai o întâlnire te prezinți doar după ce s-a servit aperitivul? La întâlnirile importante nu-ți permiți să întârzii. “A trebuit să mă machiez, să mă ocup de copii… etc.” La lucru, la întâlnirile săptămânale nu te-ai machiat? De ce acolo poți fi la timp, iar aici nu? Îți planifici dinainte. Poate plouă prea tare, poate e prea cald… e lipsă de respect dacă facem asta în viața de zi cu zi.


Ajungi să-I oferi lui Dumnezeu resturi ale timpului tău – înainte de culcare, când ești lipsit de vlagă, obosit, defocalizat, când nu mai ai nici o agendă, te rogi 30 de secunde. Resturi atunci când n-ai timp să citești numai câteva cuminte, n-ai timp să te rogi, să meditezi. Ai timp de seriale, facebook, instagram, ce spun alții despre tine, însă nu ai timp de ceea ce gândește El despre tine, citind scripturile.


Nu ai frică de Dumnezeu, iar mai apoi vi să ceri favoruri Dumnezeiești. Nu primești favoruri de la oamenii pe care îi disprețuiește… El vrea reverență în ceea ce Îi aducem. De aceea nu a primit darul lui Cain. Cain I-a adus lui Dumnezeu ceea ce voia el. Dumnezeu a refuzat. Noi trebuie să îi dăm ceea ce ne cere El. Așa primim cheile care deschid comorile divine.


Versetele 10,11
“O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nicio plăcere în voi, zice Domnul Oștirilor, și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre. Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui Numele Meu este mare printre neamuri. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este mare printre neamuri, zice Domnul Oștirilor.”

Dacă închinarea voastră este așa de apatică, ea este din cauza faptului că nu cântăm pentru Regele, ci mai degrabă pentru liderul de închinare. Nu venim la adunare să ascultăm predici, ci un cuvânt de la Împăratul. Nu venim să ascultăm o trupa ci să aducem laude unui Împărat. El este un Mare Împărat.


Versetele 12, 13
“Dar voi Îl batjocoriți, zicând: «Masa Domnului este pângărită și rodul ei este o hrană de disprețuit!» Voi ziceți: «Iată, ce osteneală!» și vă strâmbați la ea, zice Domnul Oștirilor. Apoi aduceți ce a fost luat prin jaf, ce este șchiop sau bolnav. Da, astfel de daruri de mâncare aduceți! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul.”


Preoții spuneau: “Ce osteneală!”, “E prea grea slujirea, jertifirea animalelor..”, “E mare rutina…”; La fel poate fi și în cazul nostru: chiar dacă ești obosit, când e serialul preferat stai treaz, bei cafea.


Arată felul în care tu trăiești că știi cine este Dumnezeul Tău?